don_quijote

R: pourquoi le public, et pas seulement les jeunes se laissent-ils transporte chaque soir? La musique n’est pas toujours genial, la coregraphie n’a rien d’etonnant, mais Cervantes conaissait bien le coeur des hommes, et, peut etre, comme les comediens, chaque de nous a bien envie d’y croire, d’adherer a cette verite, qu’on peut avoir une vie mediocre, et meme de passer pour un rate, et tout de meme reussir l’esentiel, atteindre l’inaccesible etoile de Don Quijote. JB : ca me parait evident. R : si, surement. JB: je crois que ce que c’est important, ou je comprend qu’il y a tellement des gens qui parlent de reusir. Ce sont tres souvent les parents qui en parlent aux enfants. Parce qu’ils ont le sentimanet qu’ils n’ont pas vraiment reussi, je crois. Mais enfin, tout le monde est Don Quijote, hein. Je crois que tout le monde a ce cote la … enfin je le souhaite. J’en suis certain. Tout le monde a un certain nombre de reves dont ils s’occupent . R: mais il y a deux grand points. Les deus chansons les plus importants c’est « Rever un reve impossible », bien sur, et puis il ma semblait, dans le tout premier chant du debut, « c’est moi, Don Quijote, car j’ai l’honneur d’etre moi». Ca veut dire que… JB: ca veut dire que quoi qu’on soit, on existe, et que de tout facon, faut-il… je crois que la phrase la plus importante du texte est que la folie supreme est de ne pas voir la vie telle qu’elle est, et dans telle qu’elle devrait etre. Je crois que c’est ca, exactement. C’est pas moi qui dit ca, c’est Cervantes. R : c’est tres proche d’Erasmus. JB : oui, il y a des tas des secondes plans qui sont quand meme tres differentes. Mais c’est que Eransm s’ inquiete pas tellment des individus, mais d’une societe. Avec cervantes c’est, il allait grater un petit peu plus loin au fond du coeur des gens. Et… moi ca qu’il ma plut en hors de mise en scene, que je trouve tres belle… quand meme c’est un chose qui m’a excite avant le debouter ca, avant de demarrer ca… c’est justement, c’est ce triomphe du reve. Qu’il gagne ou qu’il ne gaigne pas, un homme qui reve gagne toujours. Un homme qui ne reve pas perds toujours. Parceque que un de ces la, la lucidite l’oblige a une serie des constants. Alors je crois que c’est d’actualite, parceque effectivement on parle beaucoup d’une societe de consumation ou de choses comme ca. Certainment l’envers est ceci. Totu ca peut etre conteste, facilement. R: Don Quijote c’est un fou dans la piece. C’est un saint a votre avis? JB: oui, c’est un saint. C’est un saint dans la messure ou les saints sont tellement des fous et des reveurs, enfin. R: des gens qui brulent de l’interieur. JB: un saint c’est un fou qui a de la messe. C’est tout. R: pas forcement. JB : oui, enfin, selon l ‘entente. Il a l’humilite des gens enfin, tres orgolieux, dans le bon sens du mot. Il voudrait tellement etre lui, ou quoi. C’est joli. Alors ca l’oblige evidement a se raconter pas mal d’histoires. Et qui ne le fait pas? En tout cas il a une maniere superbe de rater sa vie.	R: de ce publicul, şi nu numai tinerii se lasă purtaţi în fiecare seară? Muzică nu e mereu genială, coregrafia nu are nimic uimitor, dar Cervantes cunoştea bine inima oamenilor şi, poate, că şi actorii, fiecare din noi îşi doreşte să se creadă, să adereze la aceast adevăr, că poţi avea o viaţă mediocre şi chiar să treci drept un ratat şi totuşi să reuşeşti esentilalul, să atingi steaua inaccesibilă la lui Don Quijote. JB : mi se pare evident. R : da sigur. JB : cred că e important. Nu sunt mulţi oameni care vorbesc despre reuşită. De cele mai multe ori părinţii le vorbesc copiilor, pentru că au sentimentul că nu au reuşit, cred. Dar până la urmă, toată lumea e Don Quijote. Cred că lumea are această latură, îmi doresc asta. Sunt sigur. Toţi au un număr de vise de care se ocupă. R : Sunt două puncte importante. Cele două cântece importante sunt « Rever un reve impossible», bine înţeles, şi apoi mi s-a părut, în primul cântec de la început « sunt eu, Don Quijote, şi am onoarea să fiu eu. » Asta înseamnă… JB : asta înseamnă că indiferent cine suntem, existăm, şi orice ar fi trebuie… cred că fraza cea mai importantă din text este : nebunia supremă e să nu iei viaţa aşa cum e, ci aşa cum ar trebui să fie. Cred că e exact asta. Nu sunt cuvintele mele, sunt ale lui Cervantes. R: e foarte aproape de Erasmus. JB: da, sunt însă multe planuri secundare care sunt totuşi diferite. Erasmus nu se interesează neapărat de indivizi, ci de societate. Cervantes atinge ceva mai de aproape inima oamenilor. Şi, ceea ce mi-a plăcut cel mai mult în afară de punerea în scenă, care m-a fascinat încă de la început, este acest triumf al visului. Fie că învinge sau nu, un om care visează câştigă întotdeauna. Un om care nu visează pierde întotdeauna. Pentru că luciditatea te obligă la o serie de constatări. Deci cred că e de actualitate, pentru că se vorbeşte mult de societatea de consum şi de lucruri ca ăsta. Cu siguranţă opusul e aici. Asta poate fi contestat, bineînţeles. R: Don Quijote e un nebun în piesă. E un sfânt după părerea dv ? JB : da, e un sfânt. E un sfânt în măsura în care toţi sfinţii sunt nebuni şi visători. R: oameni care ard din interior. JB : un sfânt e un nebun care merge la biserică, asta e tot. R : nu neapărat. JB: da, în fine, în acest caz. Este smerenia oamenilor foarte orgolioşi, până la urmă, în sensul bun al cuvântului. Ar dori foarte mult să fie el însuşi. E frumos. Atunci, asta îl obligă să îşi spună multe poveşti. Dar cine n-o face. În orice caz, e o manieră superbă de a-şi rata viaţa.