30
Oct
11

Le dernier repas*

1964

A mon dernier repas
Je veux voir mes frères
Et mes chiens et mes chats
Et le bord de la mer
A mon dernier repas
Je veux voir mes voisins
Et puis quelques Chinois
En guise de cousins
Et je veux qu’on y boive
En plus du vin de messe
De ce vin si joli
Qu’on buvait en Arbois
Je veux qu’on y dévore
Après quelques soutanes
Une poule faisane
Venue du Périgord
Puis je veux qu’on m’emmène
En haut de ma colline
Voir les arbres dormir
En refermant leurs bras
Et puis je veux encore
Lancer des pierres au ciel
En criant Dieu est mort
Une dernière fois

A mon dernier repas
Je veux voir mon âne
Mes poules et mes oies
Mes vaches et mes femmes
A mon dernier repas
Je veux voir ces drôlesses
Dont je fus maître et roi
Ou qui furent mes maîtresses
Quand j’aurai dans la panse
De quoi noyer la terre
Je briserai mon verre
Pour faire le silence
Et chanterai à tue-tête
A la mort qui s’avance
Les paillardes romances
Qui font peur aux nonnettes
Puis je veux qu’on m’emmène
En haut de ma colline
Voir le soir qui chemine
Lentement vers la plaine
Et là debout encore
J’insulterai les bourgeois
Sans crainte et sans remords
Une dernière fois

Après mon dernier repas
Je veux que l’on s’en aille
Qu’on finisse ripaille
Ailleurs que sous mon toit
Après mon dernier repas
Je veux que l’on m’installe
Assis seul comme un roi
Accueillant ses vestales
Dans ma pipe je brûlerai
Mes souvenirs d’enfance
Mes rêves inachevés
Mes restes d’espérance
Et je ne garderai
Pour habiller mon âme
Que l’idée d’un rosier
Et qu’un prénom de femme
Puis je regarderai
Le haut de ma colline
Qui danse qui se devine
Qui finit par sombrer
Et dans l’odeur des fleurs
Qui bientôt s’éteindra
Je sais que j’aurai peur
Une dernière fois.

La ultima mea masă
Vreau să îmi văd frații
Câinii și pisicile mele
Și apoi malul mării
La ultima mea masă
Vraeau să îmi văd vecinii
Apoi pe câțiva chinezi
Ca să țină loc de veri
Și vreau să se bea
În plus față de vinul de împărtășanie
Din acel vin atât de bun
Care se bea în Arbois
Vreau să devorăm
După câteva sutane
O găina de fazan
Adusă din Périgord
Apoi vreau să fiu dus
În vârful colinei mele
Să văd copacii cum dorm
Stangandu-și brațele
Și apoi vreau ca din nou
Să lansez pietre către cer
Strigând Dumnezeu e mort
Pentru o ultimă dată.

La ultima mea masă
Vreau să îmi văd măgarul
Găinile și gâștele
Vacile și femeile
La ultima mea masă
Vreau să le văd pe acele târfe
Pentru care am fost stăpân și rege
Sau care mi-au fost amante
Când voi avea în pântece
Cu ce să înec pământul
O să îmi sparg paharul
Pentru a face liniște
Și voi canta din toate puterile
Morții care se apropie
Romanțele desfrânate
Care le sperie pe măicuțe
Apoi vreau să fiu dus
În vârful colinei
Să văd seara care se îndreaptă
Încet către câmpie
Și acolo, încă în picioare
O să insult burghezii
Fără teamă și fără regrete
Pentru o ultimă dată

După ultima mea masă
Vreau că toți să plece
Să își termine petrecerea
Altundeva decât sub acoperișul meu
După ultima mea masă
Vreau să fiu așezat
Stând jos singur ca un rege
Primindu-și vestalele
În pipă o să îmi ard
Amintirile din copilărie
Visele neîmplinite
Resturile de speranță
Și nu voi mai păstra
Că să îmi îmbrace sufletul
Decât ideea unui trandafir
Și numele unei femei.
Apoi voi privi
Vârful colinei mele
Care dansează, care se ghicește
Și sfârșește prin a se umbri
Iar în mirosul florilor
Care în curând se va stinge
Știu că îmi va fi frică
Pentru o ultimă dată.

*) aluzie la Cina cea de taină, care în tradiția catolică e cunoscută ca Le dermier repas, ultima masă


Toata lista

Advertisements

0 Responses to “Le dernier repas*”



  1. Leave a Comment

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s


%d bloggers like this: