Archive for the 'Knokke' Category

18
Feb
10

Intreviu Knokke – 1971

Interviu realizat în 1971 la Knokke le Zoute, Belgia, de Henry Lemaire. Interviul este unul de referinţă, în care Brel îşi detaliază multe dintre idei şi concepţii despre viaţă. Varianta este un aproape integrală. Pentru simplitate l-am împărţit în 20 de secţiuni, după cum urmează:

1 vivre c’est tres mauvais pour la sante
2 l’art, moi je sais pas ce que c’est; des artistes, je ne connais pas
3 a 17 ans un homme est mort, ou il peut mourir
4 heuresement que l’avenir n’est a personne…
5 je nie cette epoque ci
6 je ne deteste pas New York, je deteste y etre
7 quand on n’a plus rien a dire, il faut se taire
8 un homme qui ne pleure pas, ca n’existe pas
9 je ne dis pas que la femme est mechante, je dis que l’homme est con.
10 j’aime trop l’amour pour beaucoup aimer les femmes
11 pourquoi se cacher derrier la doigt?
12 il faut assumer sa condition, ou la modifier
13 tout le monde a mal aux dents de la meme facon
14 mon honnette est une chose qui me regarde au premier chef
15 les gens ont parfaitement le droit de pas aimer. Tu crois que je les aime tous?
16 persone n’est ridicule. Y a des vivants et des morts
17 j’aime pas des gens prudents
18 la betise c’est de la paresse
19 l’important c’est d’assumer sa peur
20  ah, j’ai pas eu de la chance, mais qui a eu de la chance?

Advertisements
17
Feb
10

20

ah, j’ai pas eu de la chance, mais qui a eu de la chance?

JB: quand on sait pilloter un avion, on est un tout petit peu plus. On est pas plus fort. On reste aussi fragile, on a aussi peur, on a peut etre plus peur, parce que l’imaginetion… la peur est un phenommene imaginatif… l’imagination est nourrie par des choses extremement precises, extremement techniques. Quand on lis Rimbaud on est plus riche que la veille. Mais on sait aussi qu’on ecrit beaucoup moins bien qu’on croiait ecrire la veille. Meme chose pour la musique, pour tout. La fuite c’est la pension. Ca c’est la fuite. Je ne suis pas du tout contre le fait qu’on pension les gens qui ont travaille convenablement toute leur vie. Pas du tout. Mais la fuite c’est la resignation. Voila la fuie. C’est dire: ah, j’ai pas eu de la chance, mais qui a eu de la chance? Je ne connais pas bien la chance. Je ne sais pas bien ce que c’est que la chance, voila. La chance, elle se vie tout le temps, elle va se chercher, elle… on sait pas. La chance c’est qu’un jour y a un exament et voia qu’on est pret. Mais c’est pas qu’on est pret et qu’on reussit cette exament, ou qu’on le ratte, si on est pas pret. C’est tout. Ca c’est passionatn, c’est vivre. C’est excitant.

R: 100% heureux, ou heueux a 50%?

JB:100% heureux c’est imposible, enfin. On est pas faits pour ca. Mais heureux, voila. Heureux… completment fou et heureux.

JB: când ştii să pilotezi un avion, eşti puţin mai bun. Nu eşti mai puternic. Eşti la fel de fragil, îţi e la fel de frică, îţi e poate şi mai frică, pentru că imaginaţia e alimentată de lucruri extrem de precise, de tehnice. Când citeşti Rimbaud eşti puţin mai bogat decât cu o zi înainte, dar îţi dai seama că scri mult mai puţin bine decât credeai cu o zi înainte. La fel şi pentru muzică, pentru tot. Fuga înseamnă pensia. Asta e fuga. Nu sunt deloc contra ideii de a da o pensie oamenilor care au muncit toată viaţă, deloc. Dar fuga înseamnă resemnare. Înseamnă să spui: ah, n-am avut şansă. Dar cine a avut şansă? Nu ştiu ce înseamnă şansa. Nu ştiu ce este şansa. Şansa înseamnă că ai un examen şi eşti pregătit, asta e şansa. Dar nu că îl treci penru că eşti pregătit sau că îl ratezi dacă nu eşti. Asta e tot. E pasionant, e viaţa. E excitant.

R : 100% fericit sau fericit la 50% ?

JB :100% fericit e imposibil, nu suntem făcuţi pentru asta. Dar fericit, fericit. Complet nebun şi fericit.

17
Feb
10

19

l’important c’est d’assumer sa peur

JB: quand on a mal aux dents c’est parce qu’on ne de brosse pas les dents quand on est petit, hein? Tout humilliation que tu recois dans la gueule c’est quand meme parce que tu as fait un certain nombre des betises avant. Toujours. Une humiliation, c’est quoi? C’est un moment ou ca a flache, ou tu recut une tarte en la gueule, enfin. Ou de la vie, ou de qqun. C’est que tu as fait une betise avant, c’est que tu as fait qqch de pas bien, ou bien lorsque tu a fait bien tu ne l’as pas fait assez bien. C’est tres simpe ca.

R:d’ou retient tu cette morale?

JB: De vivre, de vivre

R:quelle est ta reaction vis-a-vis des malades?

JB:ah, ca depentd quel malade et ca depend si on le sait ou si on ne le sait pas, ce homme ou cette femme. C’est abominable, enfin. Et toute energie devrait aller vers ca.

R: la vie dans le morale, la sante dans le morale.

JB:ah, oui. la vie, la vie, la vie. Tu sais. un jour tu est oblige de choisir. Tu le prend meme quand tu veut, mais un jour tu est oblige de choisir. Ou tu te preferes, ou tu ne te preferes pas. Si tu te preferes, a mon avis, tu devint moribond, immediatement. parce que tu te preocupes de toi, avec une energie fantastique. Parce que on a une energie fantastique. Ou bien tu dis: bon, mais je vis, je suis la, sur une boule qui tourne, qui a un quarantaine deux miles des kilometres a diametre, c’est interesant mais ca s’arrete la. Il faut que ce phenomen biologique a jousque un fin inevitable, vous saves. Alors au temps que ca se passe bien, autant que ce soit, comment on dirait, transparent, que se soit claire, ce soit gai, et puis l’hasard moral. C’est tout, c’est aussi simple que ca. Cella dit il y a des soirs ou tu doute de tout et des matin ou tu doute de tout, et des matin ou je rentre dans ma beignoire et j’aimerais bien rester en dessous de l’eau. Ca m’arrive. C’est certain. Mais en gros, je crois que dans la messure ou te dis: eh bien ce qui est bien c’est ce qui se passe autour, ce qui est une sollution parfaitement egoiste, d’ailleurs, il faut pas se (…). Mais tu as un relatif moral, tu as la relativite des choses enfin, tu dis bon, je fais un tour de chant a l’Olympia, bon, c’est pas… on en meurt pas, hein… cela dit, tu a tellment peur que tu mets tout la dedans ou quand meme tu te creves la sante, la pauvre tete qu’on a, tout. Ou tu fais un film, c’est la meme chose. Et bien, enfin, on n’en meurt pas…

je trouille tout le temps dans la vie, tu sais, bien sur je trouille. J’ai chante 17 ou 18 ans, j’etais vomir avant chaque tour de chant, de peur. Quand j’avais trois tours de chant par jour, j’allais vomir trois fois par jour, de peur. Et en avion, parfois, j’ai tres peur. Et je fais du voilier parfois, j’ai tres peur. Et quand je joue la comedie pour un film, j’ai tres peur. Et la je vais faire un film qui est tres joli ecrit, j’ai tres peur. Mais j’avoue, j’ai tres peur. Cela dit, un homme qui n’a pas peur n’est pas un homme. L’important c’est d’assumer sa peur. C’est ca. Mais comme on viens pas me dire qu’un type n’a pas peur. C’est un fou. Il faut l’enfermer.

R: mais ce besoin que tu as….

JB: c’est pas un besoin. Je trouve anormal de refuser sa peur tout le temps. Je trouve anormale cette espece de securite comme bien des gens. Je ne leurs en veut pas de tout. Bon sens, je les aime bien que je les respecte, mais je ne pourrais pas vivre sans avoire peur, sans une espece de… mais calculer, pas betement, hein, pas de tout. c’est pas vivre, enfin. Il vaut mieux etre mort, quoi. Parce que je me refuse d’etre le gas qui vends des breteles et qui te dis dans cinq ans, encore cinq ans et j’ecris un livre. Voia, et je crois qu’il faut faire une chose. Mais c’est pas du tout presse par l’idee de la mort ou machin ou, ca c’est une espece de literature a la mort, c’est parce que les choses doivent etre faites. Et on ne peut pas vivre tout le temps a renoncant a ses envies. On devient fou, on devent malheureux et on emmerde son entourage. Si un homme a envie de qqch, si un homme a envie de faire le tour du monde, il faut qu’il quitte tout si il en a vraiment envie, et qu’il s’engage comme marin sur un cargo, et qu’il fasse le tour du monde. Et les gens meurent de ne pas faire le tour du monde quand ils en ont envie sous le pretexte qu’ils sont coinces par des fausses obligations. Et si il reste, et bien c’est qu’il n’en a pas vraiment envie.

JB : când ne dor dinţii e pentru că nu ne-am spălat când eram mici, nu? Toate umilinţele pe care le suferi sunt pentru că ai făcut un număr de prostii înainte. Inotodeauna. Ce e o umilinţă? E un moment care deraiază, când primeşti o tartă în faţă. Din partea vieţii sau a altui om. Asta pentru că ai făcut un număr de prostii înainte, ai făcut ceva greşit, sau chiar dacă ai făcut bine, nu ai făcut destul de bine. E simplu.

R:de unde extragi această morală?

JB:din viaţă, din viaţă…

R: viaţa în morală, sănătatea în morală…

JB:da, viaţa, viaţa, viaţa. Ştii, într-o zi eşti obligat să alegi. Poţi chiar să iei decizia când vrei, dar într-o zi eşti obligat să alegi. Fie te preferi, fie nu te preferi. Dacă te preferi, după părerea mea, devii muribund, imediat. Pentru că te ocupi de tine cu o energie fantastică. Şi avem o energie fantastică. Sau spui : bun, trăiesc sunt aici, pe o bilă care se învârte, care are patruzeci şi două de mii de kilometri în diametru, e interesant dar se se termină aici. Trebuie ca acest fenomen biologic să aibă până la urmă un final inevitabil. Şi atunci, măcar să se petreacă bine, măcar sa fie, cum să spun, transparent, clar, vesel… Şi apoi hazardul moral. Asta e tot, pur şi simplu. Asta înseamnă că sunt zile în care te îndoieşti de tot, dimineţi în care îndoieşti de tot, şi dimineţi în care intru în cadă şi aş prefera să rămân sub apă. Mi se întâmplă, sigur. Dar, în mare, în măsura în care îţi spui : ceea ce e  important e ce se întâmplă în jur – o soluţie cu totul egoistă…. dar ai un relativ moral, ai relativitatea lucrurilor. Spui, bun, fac un concert la Olympia, bine nu e… nu mori din asta… vreau să spun, îţi e frică să nu dai totul acolo, să nu îţi sfărâmi sănătatea, capul, totul. Faci un film, e acelaşi lucru. Dar până la urmă, nu mori din asta.

Îmi e frică tot timpul în viaţă, şti, bineînţeles că mi-e teamă. Am cântat 17 sau 18 ani. Vomitam înainte de fiecare concert, de frică. Şi când aveam trei concerte pe zi, vomitam de trei ori pe zi, de frică. Şi în avion uneori, îmi e foarte frică. Dar recunosc, îmi e frică. Şi fac velier uneori, mie foarte frică. Şi când joc într-un film, îmi e foarte frică. Şi urmează să fac un film care e foarte bine scris, îl regizez şi joc în el, îmi e frică. Dar recunosc, îmi e frică. Vreau să spun că un om căruia nu îi e frică, nu e un om. Important e să îţi asumi frica. Dar să nu mi se spună că unui om nu îi e frică. E un nebun, trebuie închis.

R: dar de unde această nevoie…

JB : nu e nici o nevoie. Găsesc anormal să refuzi frica tot timpul, gaesc anormală această specie de siguranţă ca la mulţi oameni. Nu am nimic cu ei. Îi iubesc la fel de mult cum îi respect, dar nu aş putea trăi – poate sunt trea sănătos – fără să îmi fie frică, fără acest fel de… dar calculat, nu prosteşte, nu deloc. Asta nu e viaţă până la urmă. E mai bine să fi mort. Pentru că refuz să fiu tipul care vinde bretele şi care spune : în cinci ani, încă cinci ani şi scriu o carte. Şi cred că trebuie să faci ceva. Nu sunt deloc presat de ideea de moarte sau mai ştiu eu, asta e o specie de literatură despre moarte. E pentru că lucrurile trebuiesc făcute. Şi nu putem trăi toată viaţa renunţând la ce ne dorim. Înnebuneşti şi îţi plictiseşti şi anurajul. Dacă un om are chef de ceva, dacă un om vrea să facă turul lumii, trebuie să părăsească tot dacă îşi doreşte cu adevărat, să se angajeze ca martinar pe un cargou şi să facă turul lumii. Şi oamenii mor fără să fi făcut turul lumii atunci când şi-au dorit, pentru că sunt ţinuţi în loc de obligaţii false. Şi dacă rămân, înseamnă că nu îşi doresc cu adevărat.

17
Feb
10

18

la betise c’est de la paresse

JB: la betise… ah la betise c’est terrible. c’est la mauvaise fee du monde, c’est la sorciere du monde, c’est la betise. Y’a pas des gens mechants, y’a des gens betes. Et c’est pas de leur faute, hein. Y’a des gens qui ont peur. Ca c’est de leur faute. Les gens qui ont peur et qui n’assument pas leur peur. La betise c’est de la paresse. La betise c’est un type qui vit, et qui se dit: ca me suffit. ca me suffit. Je vive, je vais bien, ca me suffit. Ils se battent pas le cul toutes les matin en se dissant c’est pas assez. Tu ne sais pas assez des choses, tu ne vois pas assez des choses, tu ne fais pas assez des choses. C’est de la paresse enfin la betise. Un espece de graisse autour du coeur, une graise autour de creveau. Je crois que c’est ca.

JB: prostia… ah prostia e teribilă. E ursitoarea rea a lumii, e vrăjitoarea lumii, asta e prostia. Nu există oameni răi. Există oameni proşti, şi asta nu e din vina lor. Şi apoi oameni cărora le e frică. Şi asta e din vina lor. Oameni cărora le e frică şi care nu îşi asumă frica. Prostia e lene. Prostia înseamnă un tip care trăieşte şi spune : trăiesc, îmi ajunge. Trăiesc, îmi e bine, îmi ajunge. Nu se impulsionează în fiecare spunându-şi că nu e destul. Nu ştii destule lucruri, nu vezi destule lucruri, nu faci destule lucruri. E lene până la urmă prostia. Un fel de grăsime în jurul inimii, o grăsime în jurul creierului. Cred că asta e.

17
Feb
10

17

j’aime pas des gens prudents

JB: ce qui serait le plus dur pour un homme qui habitrerait Vilvorde, et qui veut aller vivre Hong-Kong? C’est pas d’aller Hong-Kong, c’est de quiter Vilvorde. C’est ca qui est difficile. C’est que ca qui est difficile. Parce que apres Hong-Kong, tout s’arrange. Il suffit d’avoir une sante… et une folie, parce que Hong-Konk est a la porte tout le monde, mais quiter Vilvorde, ca c’est dure. J’aime pas des gens prudents. Entendons nous encore, que quand je dis prudent, prudent ca veut dire un peu de morale. J’aime pas les gens qui ont cette espece de prudence qui machin… on voit machin parce que ca va bien, on voit truc parce que… j’ai horreur de ca. J’aime bien les gens qui vivent avec leur tete et avec leur corps. J’aime pas beaucoup le intelectuels. Je suis un intelectuel, mais j’aime pas beaucoup les intelectuels. J’ai une fausse intelectualite. Mais j’aime bien les gens qui vivent avec un espece de… le corp suit, le corp est d’accord avec la tete. J’aime pas l’espece de divorces, des divorces solitaires. ces gens, leur corp n’est jamais d’accord avec ce qu’ils pensent. J’aime pas ca.
Je connais un milion des types qui veulent ecrire un livre. Moi je’en ai rencontre un milion dans ma vie. Il disent: alors, tu sais, encore deux ans, je vends des bretelles encore deux ans. alors, tu vois, en 73, j’ecris une livre. Et puis, si un jour on lui rencontre en 73, (il …): moi je continue a vendre mes cornichons, tu vois, je vis avec mes cornichons. J’ai une femme, j’ai deux enfants, j’ai machine, j’ai une petite amie, ma voiture est vieille. Je vends des cornichons jousqu’en 75, et en 75 j’ecrie une livre. Le livre est un symbol. Moi je crois que, bretelles ou cornichon, quand on a envie de faire un truc, il faut ponger comme en fou de faire, quitte a se tromper. Et je preferre plonger. qu’est-ce que ce sera. Et tu sais pourquoi les gens ne font pas des chansons, et tu sais pourquoi les gens ne chantent pas, et tu sais pourquoi les gens n’ecrivent pas des livres? Parce qu’ils font des choses a la palce. C’est que ca, hein? C’est le coup d’aller Hong-Kong. Je reviens ici. La difficulte d’aller de vilvorg a Hong-Kong, ce n’est pas d’aller de Bruxelles a Hong Kong, c’est d’aller de Vilvord a Bruxelles. C’est ca la difficulte. Et puis il faut sobliger, il faut se batter le cul, hein. Ca arrive pas comme un oeuf de paques, hein. C’est du travail, c’est de la discipline.

JB : ce e cel mai dur pentru un om care locuieşte la Vilvorde1, şi vrea să plece să locuiască la Hong Kong? Nu e să meargă la Hong Kong, e să părăsească Vilvorde. Asta e dificil. Doar asta e dificil. Pentru că după Hong Kong, totul se aranjează. E suficient să ai o sănătate…. şi o nebunie. Să meargă la Hong Kong e la îndemana oricui, dar să părăseşti Vilvorde, asta e dur. Nu îmi plac oamenii prudenţi. Înţelegeţi că atunci când spun prudent, prudent înseamnă din punct de vedere moral. Nu îmi palc oamenii care au un fel de prudentă care… mă rog, vedem asta pentru că e bine, facem asta pentru că e bine… am oroare de asta. Îmi plac oamenii care trăiesc cu capul şi cu corpul. Nu îmi plac intelectualii. Sunt un intelectual, dar nu îmi plac intelectualii. Am o falsă intelectualitate. Dar îmi plac oamenii care trăiesc cu un fel de… corpul urmează, corpul e de acord cu capul. Nu îmi place acest fel de divorţaţi, de divorţaţi solitari, la care corpul nu e niciodată de acord cu ceea ce gândesc. Nu îmi plac.
Cunosc un milion de tipi care vor să scrie o carte. Am întâlnit un milion la viaţă mea. Spun: şti, încă doi ani, vând btretele încă doi ani, şi în ’73, scriu o carte. Şi apoi, dacă îi întâlneşti într-o zi în 73, îţi spune: continui să vând castraveţi, vezi, trăiesc din castraveţii mei. Am o nevastă, am doi copii, am nustiu ce, am o amantă, maşina mea e veche. Mai vând castraveţi până în 75, şi în 75 scriu o carte. Cartea e un simbol. Eu cred că, bretele sau castraveţi, când îţi doreşti ceva, trebuie să sari ca un nebun şi să-l faci, chit că te înşeli. Şi prefer să plonjez, fie ce-o fi. Şi ştii de ce oamenii nu fac cântece, şi ştii de ce oamnenii nu cântă, şi ştii de ce oamenii nu scriu cărţi? Pentru că fac alte lucruri în loc. Doar de-asta. E încercarea de a merge la Hong Kong, revin la asta. Dificultatea de a merge de la Vilvorde la Hong Kong nu e de a merge de la Bruxelles la Hong Kong, e de a merge de la Vilvorde la Bruxelles. Asta e dificultatea. Şi apoi trebuie să te obligi, trebuie să te impulsionezi. Nu îţi cade nimic din cer. Trebuie muncă, trebuie disciplină.

1) Vilvorde – oras in Belgia

17
Feb
10

16

persone n’est ridicule. Y a des vivants et des morts

JB: la vraie liberte, c’est avoir le droit de se tromper. Tu as le droit de te tromper, tu as le droit de faire une erreur, tu as le droit d’emmerder, enfin. Voila, la tu est libre. La reussite ne jamais une preuve de liberte, alors que l’echec est toujours. On le savait, or alors on est inconscient, et on se trompe. On a ete libre. Et on a use de sa liberte. Et les hommes use tres peu leur liberte. Il faut se tromper, il faut faire ses erreurs, il faut se casser la gueule, il faut avoir mal, il faut plurer, il faut etre un soupcon arrier et se tromper. Parfois on dit des betises, et tu sais que j’en dis des betises. On dit des betises, ca n’a pas d’importance. Le fait d’exster, le fait de bouger, me parait quand meme plus interesant, dans la mesure que ca ne fait mal a persone, me parait plus interesant que la fait d’etre prudent. Il est urgent de ne pas etre prudent. Il faut etre imprudent. Et vous vous cassez la gueule, et meme si vous vous cassez la gueule? Et puis quoi? On ne meut pas de se casser la gueule. On ne meurt pas de l’humiliation. Ca n’existe pas. On meurt d’un coup de couteau dans le dos ou d’un accident de voiture. On ne meurt pas de se tromper la gueule. Persone n’est ridicule. Y a des vivants et des morts. Ca c’est vrai. Y a des vivants et des mort. et tout le restant, si on est bien, si on est heureux… Il n’y a rien de plus horrible qu’un homme malheureux. Parce qu’un homme malheureux fait le malheur. Il entre, in engendre le malheur. On dirais un mardi gras qui a mal tourne. Alors qu’un homme heureux, meme fou, engendre, un petit peu, quelque part le bonheur. Ou la haine, mais la haine, ca stimule la sante des imbeciles.

JB : adevărata libertate e să ai dreptul să greşeşti. Ai dreptul să greşeşti, ai dreptul să faci o eroare. Ai dreptul să dai de belea, până la urmă. Iată, atunci eşti liber. Reuşita nu e niciodată o dovadă de libertate, în timp ce eşecul e întotdeauna. Ştiai, sau altfel eşti inconştient, şi greşeşti. Şi ai fost liber. Ţi-ai folosit libertatea. Şi oamenii îşi folosesc foarte puţin libertatea. Trebuie să greşeşti, trebuia să faci eroarile tale, trebuie să ţi-o iei peste nas, trebuie să îţi fie rău, trebuie să plângi, trebuie să ai dubii şi să te înşeli. Uneori spunem prostii, şi şti că eu spun prostii. Spunem prostii, nu are nici o importanţă. Faptul de a exista, faptul de a te mişca, mi se pare totuşi mai interesant, în măsura în care nu faci rău nimănui, decât faptul de a fi prudent. E nevoie să nu fi prudent. Trebuie să fi imprudent. Ţi-o iei peste nas, şi ce dacă ţi-o iei peste nas? Nu mori din a ţi-o luă peste nas. Nu mori de umilinţă. Asta nu există. Mori de un cuţit în spate sau dintr-un accident de maşină. Dar nu mori din a te păcăli. Nimeni nu e ridicol. Sunt vii şi morţi. Asta e adevărul. Sunt doar vii şi morţi. Şi tot ce rămâne, dacă eşti bine, dacă eşti fericit… Nu e nimic mai oribil decât un om nefericit. Pentru că un om nefericit produce nefericire. Intră, seamănă nefericire. Ca o zi de sărbatoare care s-a terminat prost. În timp ce un om fericit, chiar şi nebun, produce puţină fericire undeva. Sau ură. Dar ura stimulează sănatatea imbecililor.

17
Feb
10

15

les gens ont parfaitement le droit de pas aimer. Tu crois que je les aime tous ?

JB: tu comprends, ecrire des chansons, les chanter, etre commedien, faire la mise en scene aussi, tout ca semble d’etre ma (veau) d’aspirine, mais qui en a un forme sur le plan exteroior, une forme d’exhibitionnisme. Et bien il faut l’assumer. faut dire je veux bien. j’ai choisi d’etre exhibitionniste. Avec des intentions si tu veux, morales ou philosofiques, peu importe. Mais tu doit assumer cette fonction la a l’etat primaire, si tu veux. Totut simplement il arrive un moment ou toutes intentions sont gommes, par ton activite exhibitionniste. Ils aiment pas? Ca c’est bien fait pour ma gueule, j’avais qu’a pas le faire. C’est tres morale. Et puis, les gens ont parfaitement le droit de pas aimer, bon sens. Tu crois que je les aime tous. Moi j’essaye de les aimer tous, mais je n’arrive pas. Je ne leus dit pas dans des journaux, je ne leur dis pas… Quand je vois un type qui ait une tete qui ne me revient pas dans un bar, moi je ne vais pas plonger sur lui en lui disant: vous, vous aves une gueule insuportable. Alors qu’en geral, ils plongent sur moi en disant: vous, je vous deteste. Et je comprends tres bien ca. Mais des que tu est, ce qu’on appelle en position de point, si tu veut, il faut tres bien admetre qu’un certain nombre d’individus ne peuvent pas te souffrir, ne peuvent pas t’entasser. Et c’est tres morale, c’est tres normal. Alors, je ne dit pas que ce soi plaisant, mais c’est pas la fin du monde enfin. Ce qui est important, qu’on soit roi, ou qu’on depave les rues, c’est d’etre un individu bien. C’est pas la fonction, c’est la maniere dont on acompli, dont on fonctione dans sa fonction, ca c’est l’important. On peut etre un admirable epicier enfin. Mais oui, un gas chez qui on peut acheter un (..)on sort chaque fois de bon humeur cet homme merite un monument publique, bien plus qu’un medcin qui s’en fout.
Moi le gas que j’ai le plus envie de voir, y a le gas qui habite Tibilissi, en Georgie, qui est docteur. C’est pas des gens conus enfin les gens que en fait les gens que j’ai envie de voir tres souvent. C’est des gens que j’aime. Finalment, l’envie de voir qqun, ca fonmction a l’afection, pas a la notoriete.

JB :înţelegi, să scrii cântece, să le cânţi, să fi actor, să faci regie de asemenea, toate aceestea sunt partea mea de aspirină, dar care formează în plan exterior o formă de exhibiţionism. Şi trebuie să ţi-o asumi. Trebuie să spui : asta vreau. Am ales să fiu exhibiţionist. Cu intenţii, dacă vrei, morale sau filozofice, contează mai puţin. Dar trebuie asumată această funcţiune în starea ei primară, dacă vrei. Pur şi simplu vine un moment în acre toate intenţiile tale sunt legate de activitatea ta exhibiţionistă. Nu le palce? Cu atât mai bine petru mine. Nu am decât să n-o mai fac. E foarte moral. Şi apoi oamenii au tot dreptul să nu le placă. Crezi că eu îi plac pe toţi? Încerc să îi plac pe toţi, dar nu reuşesc. Nu le spun asta în ziare, nu le-o spun. Dacă văd un tip a cărui figură nu îmi place într-un bar, nu o să sar pe el că să îi spun: ai o moacă insuportabilă. De fapt, în general, ei sar pe mine zicându-mi : dumneata, te detest. Şi înţeleg asta foarte bine. Dar din moment ce eşti într-o poziţie centrală, dacă vrei, trebuie să admiţi că un anumit număr de oameni nu pot să te sufere, nu pot să te înghită. Şi e foarte moral, foarte normal. Nu spun că e plăcut, dar nu e sfârşitul lumii până la urmă. Ceea ce e important, fie că eşti rege sau că pavezi străzile, e să fi un tip bine. Nu contează funcţia, contează maniera în care îndeplineşti, în care funcţionezi în funcţia ta, asta e important. Poţi să fi un vânzător formidabil. Un tip de la care cumperi ceva şi de la care ieşi de fiecare dată bine dispus merită un monument public mult mai mult decât un doctor căruia nu îi pasă.
Omul pe care îmi doresc cel mai mult să îl văd locuieşte la Tybilisi, în Georgia, e doctor. Nu sunt oamenii cunoscuti cei pe care îmi doresc să îi întâlnesc adesea. Sunt oamenii pe care îi iubesc. Până la urmă, dorinţa de a vedea pe cineva ţine de afecţiune, nu de notorietate.